Din 5 aprilie 2013 facturile trebuie achitate in maxim 30 zile.

In Monitorul Oficial nr. 182, Partea I, a fost publicata Legea nr. 72/2013 privind masurile pentru combaterea intarzierii in executarea obligatiilor de plata a unor sume de bani rezultand din contracte incheiate intre profesionisti si intre acestia si autoritati contractante.

Incepand cu 5 aprilie a.c., vom fi obligati sa achitam facturile in cel mult 30 de zile, cu exceptia cazurilor in care s-a stabilit un alt termen cu partenerii de afaceri.

Astfel, legea privind masurile pentru combaterea intarzierii in executarea obligatiilor de plata a sumelor rezultand din contracte incheiate intre profesionisti si intre acestia si autoritati contractante impune un termen maximal de plata a facturilor, mentinand insa si un termen legal de plata derogatoriu.

Legea nr. 72/2013 introduce astfel un termen maximal de 30 zile calendaristice calculat in cazul tranzactiilor comerciale din mediul privat: de la data primirii facturii, de la data primirii bunurilor sau prestarii serviciilor, daca data primirii facturii este incerta sau de la data finalizarii procedurii de receptie (perioada de receptie poate dura cel mult 30 de zile calendaristice de la data primirii bunurilor sau prestarii serviciilor).

Noua lege implementeaza astfel dispozitiile Directivei  2011/7/CE privind combaterea intarzierii la plata in tranzactiile comerciale. Acest act trebuia deja aplicat de tara noastra pana la data de 16 martie a.c.

Iata care erau, pe scurt, cerintele incluse in Directiva CE:

- Autoritatile publice trebuie sa plateasca pentru bunurile si serviciile pe care le achizitioneaza in termen de 30 de zile calendaristice sau, in circumstante exceptionale, in termen de 60 de zile calendaristice.
- Libertatea contractuala in tranzactiile comerciale ale intreprinderilor: intreprinderile trebuie sa isi plateasca facturile in termen de 60 de zile calendaristice, cu exceptia cazului in care se stabilesc intentionat alte conditii si in cazul in care termenul nu este in mod vadit injust pentru creditor.
- intreprinderile au automat dreptul sa solicite dobanzi pentru platile intarziate si pot obtine automat o suma minima fixa de 40 EUR cu titlu de compensatie pentru costurile de recuperare a sumelor. Ele pot solicita, de asemenea, compensatii pentru toate costurile de recuperare rezonabile restante.
- Rata statutara a dobanzii pentru platile intarziate creste la cel putin 8 puncte procentuale peste dobanda de referinta a Bancii Centrale Europene. Autoritatile publice nu au voie sa stabileasca o rata a dobanzii pentru plati intarziate sub acest prag.
- Intreprinderile pot contesta mai usor in instantele nationale clauzele si practicile vadit injuste.
- Mai multa transparenta si o campanie de informare mai intensa: statele membre trebuie sa publice ratele dobanzii pentru platile intarziate astfel incat toate partile implicate sa fie informate.
- Statele membre sunt incurajate sa instituie coduri de practica privind platile la termen.
- Statele membre pot continua sa mentina sau sa puna in aplicare legi si reglementari care sunt mai favorabile creditorului decat dispozitiile directivei.

Noile prevederi aplicate in legislatia nationala stabilesc astfel ca exceptie de la obligatia de plata a sumelor rezultate de pe urma contractelor amintite mai sus fac urmatoarele situatii:

- creantele inscrise la masa credala in cadrul unei proceduri de insolventa;
- creantele rezultate in urma unui mandat ad-hoc, concordat preventiv ori al unei intelegeri incheiate ca urmare a unei negocieri extrajudiciare de restructurare a datoriilor unei societati;
- contractele incheiate intre profesionisti si consumatori.

Diferenta dintre contractele cu furnizori din mediul privat o constituie faptul ca la incheierea contractelor cu statul, profesionistii si ceilalti semnatari nu pot alege de comun acord o data in ce priveste emiterea sau primirea facturii, legea stipuland in acest sens ca orice astfel de clauza prinsa in contract va fi lovita de nulitate.

Atentie!

Aceeasi lege obliga la plata unor dobanzi penalizatoare in cazul un care bunurile sau serviciile achizitionate nu sunt achitate la timp. Penalitatile se calculeaza conform art. 3 din OG nr. 13/2011, exceptie facand cazurile in care s-a stabilit, prin contract, o alta valoare. La aceste dobanzi se adauga, la cererea creditorului, o despagubire de minimum 40 de euro, inca din prima zi de intarziere cu plata.